Mă trezesc cu greu. Iar m-am culcat târziu, am stat să văd Sinteza parsecului şi In gura sateliţilor geostaţionari. Mă dor ochii de la proiectorul cu nanoparticule, cred că totuşi m-am grăbit când m-am decis să-l iau aşa mare.
Intru în baie, îmi fac decontaminarea standard, îmi pun costumul protector de kevlar, e uşor ca un fulg dar consider cu încăpăţânare că-mi dă o alură de gay. Îmi trag pe cap casca, declanşez HUD display-ul, încalţ pantofii supersport programabili, îmi scanez retina şi mă feresc în ultimul moment de uşa care se blochează în spatele meu, cu un zgomot sec.
Sunt în întârziere, cele 2 secunde necesare liftului să parcurgă distanţa de la etajul 250 la parter mi se par o eternitate. Sunt cu aproximativ 45 minute în urma şefilor. Ies afară. Costumul vibrează discret iar pe HUD îmi apar informaţiile: ploaie acidă de nivelul 5, vizibilitate 30 cm. Rezervoarele de aer intră în funcţiune, afară sunt -36 grade, e iarnă. Setez pantofii pe descoperire mijloc de transport, levitaţie graduală şi plutesc nerăbdător spre SonicBoomer.
Read the rest of this entry »