Azi mi-aş cumpăra nişte iDream Pillows.

Precum somnul îmi devine zilnic aproape o iluzie, la câte mărunţişuri trebuie făcute peste zi, care creşte exponenţial în orele utilizate alocate, azi aş recidiva – după ce-mi doream Pop Pillows – şi mi-aş cumpăra nişte iDream Pillows. Dar, aţi intuit corect, pe ăstea mi le-aş lua special pentru beautysleep-ul de dup’amiază. …ca să nu mai adorm într-o rână pe fotoliu sau răscrăcit pe canapea, fără o susţinere pufoasă şi frumos desenată, atunci când vin rupt de la scârbici…

Azi mi-aş cumpăra cabluri mai verzi.

Da, n-am scăpat de ameninţarea firelor… Şi cum orice fobie respectabilă se întreţine, azi mi-aş cumpăra cabluri mai verzi. Dacă mă împiedic, să fiu măcar Tarzan pentru o clipă, pierdut în jungla urbană de apartament.

Îmi place la nebunie abordarea retro, şi aici fac două paralele: în primă instanţă, spre vindecarea fobiei mele, tehnologia fără fir (wireless, bluetooth, etc.) tinde să înlocuiască deja vechea tehnologie cu fir. În al doilea rând, mai ţineţi minte torturile cu trandafiri de plastic ? Sau chiar florile de plastic din glastra bunicii ?

Azi mi-aş cumpăra un Socket Sense.

Acum ceva vreme vă trezeam interesul asupra ameninţării firelor. Mă împiedicam de o pleiadă de fire prin casă, antrenând în căderi libere sau controlate şi alte surate ale lor, prinse într-un dans nebunesc şi îmbârligat.

Aş fi pe cale să îmi rezolv, terapeutic şi profilaxic, o primă parte a problemelor, cu acest minunat Socket Sense, dacă mi l-aş cumpăra, evident. Nu mi-aş mai îmbârliga telefonul meu cu cel al fetei sau te miri cu ce epilator, uscător de păr, iPod sau fier de călcat. În fire, desigur. Blocul de prize extensibile mi-ar trezi ordine în simţuri şi gândire, gâdilându-mi privirea cu o ergonomie studiată. Încă un obiect a cărui formă urmează funcţia. Genial !

Sursa pozei: trendsnow.net

Azi mi-aş cumpăra nişte Pop Pillows.

Pentru că e prima zi din săptămână, pentru că dorm pe mine la servici, pentru că weekend-ul e de foarte multe ori prea scurt pentru ce-mi propun, azi mi-aş cumpăra nişte Pop Pillows.

De ce ? Ca să dorm în continuare şi să visez, ajutat de grafica de mare efect, diverse întâmplări cu colegii şi şefii care-ar descoperi stupefiaţi că eu dorm dus, cu zâmbetul pe buze, în prima zi din săptămână… Am la dispoziţie trei variante şi nu ştiu ce-aş alege: Angel & Devil, Noise Pollution sau Dead Tired. Sunt indecis. Voi ?

Azi mi-aş cumpăra un ceas SonyEricsson Bluetooth.

…şi cred că l-aş prefera pe cel din dreapta sus, pentru început. Ia citiţi marketing aici:

Azi mi-aş cumpăra un Cabestan.

Dacă vă mai aduceţi aminte, prin eresurile mele preumblă şi se strămută această rubricuţă, în care aflaţi cam ce mi-aş lua eu dacă şi numai pentru că.

Azi clar n-aş reuşi, dar măcar m-aş minţi frumos încercând să mă autosugestionez să-mi cumpăr un Cabestan Winch Tourbillon Vertical. Aş renunţa la retrogradul subţirel pe care-l port, mi-aş decupa de la cot în sus geaca, pullover-ul, cămaşa, mi l-aş pune cu grijă pe încheietura mâinii stângi şi aş pleca în marş triumfal să fac turul oraşului pe jos. Dar aş realiza că sunt pe cale de a-mi accepta rădăcinile nerecunoscute de cocalar electronic şi m-aş opri din acest demers în faţa scării blocului. Mi-aş recoase la loc mânecile gecii, pullover-ului şi cămăşii, aş merge la serviciu şi, dezinvolt, m-aş face că plouă, mărunt-mărunt, e şi ceaţă un pic şi nu se observă că eu chiar port la mână un ceas între ‘fo 275.000 şi 400.000 de coco, aruncaţi fără nici un posibil teoretic regret. Seara aş intra cu vreo doi trei colegi şi colege într-un pub, aş cere într-o doară un pahar de vin roşu şi m-aş uita plictisit încercănd să descifrez ora într-o beznă complice, sub ochii ieşiţi din orbite ale respectivilor. Mda. Cred că aşa aş face.

Noroc însă că s-au epuizat comenzile. Noroc însă că n-am cum să am banii ăştia – să-i arunc efectiv pe o operă de artă a miniaturii şi minuţiozităţii. Doamne ce norocos sunt ! De pierdut, nu pierd decăt un omagiu şi-o odă aduse la un loc mecanicii de haute horologerie, moncher. Citiţi voi tehnicalităţile, vedeţi voi singurei ce-i ăla tourbillon şi de ce nu numai iahturile au vinci-uri, ci şi ceasul ăsta, pe site la ei. Eu am rămas mut şi mă chiorăsc la poze.

Azi mi-aş cumpăra un Xperia X1.

Şi m-aş chinui să vă explic câte ştie să facă, cum ştie să le facă şi pentru câţi bani să le facă. Dar nu cred că aţi vrea să auziţi subiectivismele unuia care de la Sony Ericsson P910i a trecut la Sony Ericsson P990i şi apoi la Sony Ericsson P1i…

Luaţi de citiţi de pe site de la ei. Eu rămân fascinat.

Azi mi-aş cumpăra un Dell UltraSharp.

Dacă aţi citit despre Dell Studio Hybrid Desktop, v-aţi dat seama că pe lângă un sistem potent împachetat într-o carcasă minusculă cu un design excepţional, o tastatură, un maus şi-un sistem de operare, mai avem nevoie şi de un monitor.

Aşa că azi mi-aş cumpăra monitorul. Tot Dell, pentru două motive simple: design şi ultraperformanţă la 24 inch wide. E vorba despre Dell UltraSharp 2408WFP LCD. DisplayPort pentru plăci grafice next-gen, HDMI, HDMI 2.1 Audio Out, 2xDVI, VGA, Component, Composite, S-Video. Ca să te înfigi  în spate cu cablurle la cea mai cea tehnologie. Rezoluţie de 1920 pe 1200. Răspuns de 6ms,  contrast dinamic de 3000:1. E un Super Patterned Vertical Alignment (S-PVA), nu un Twised Nematic (TN). Adică ?!? În primul rând, negrul e negru. În al doilea rând, contrastul e mult mai bun şi unghiurile de vizibilitate, în afara faptului că sunt reale cele declarate, sunt mai mari. În ultimul rând, preţul. Vreo 2500 RON. Mult mai mare decât un TN, dar apropiat de un In Plane Switching (S-IPS sau IPS), acest Înalt Prea Sfiinţitul al graficii onscreen. De ce nu IPS ? Pentru că S-PVA-ul e compromisul ăla perfect. Reproducere a culorilor şi unghiuri de vizibilitate apropiate de IPS, timp de răspuns apropiat de TN, cel mai bun contrast şi… un cel mai negru negru.

Azi mi-aş cumpăra un Dell Studio Hybrid Desktop.

O alta rubricuţă lansată aprioric on daily bases. Cam cu ce mi-aş “trage” eu, aleator, zilnic, acum, mâine, ieri. Sunt curios chiar şi când se va-ntâmpla ulterior minunea – bineînţeles c-o s-o împart şi cu voi, că-i minune mare dacă se mai şi întâmplează…

Depinde de voi (evident că şi de mine) cam cât de profi facem categoria asta. Pe viitor, băgăm review-uri, căutăm şi listăm informaţia corect şi concret. Doar să-mi daţi un semn de comment

Aşadar cum v-am introbăgat în subiect, azi mi-aş cumpăra un Dell Studio Hybrid Desktop. Intel Core 2 Duo T8100 la 2.1 GHz cu FSB-ul de 800 MHz, 2 Gb RAM DDR2, 250 Gb hard SATA la 5400 RPM, cu un mai slăbuţ Intel Graphics Media Accelerator 3100, HDMI/DVI, DVD +/-RW, SoundBlaster Audigy Stereo Audio, Wireless, LAN 10/100/1000, 5 port-uri USB 2.0,  un maus, o tastatură, un Windows Vista Home SP1 pe 32 biţi, toate undeva la aproximativ 3200 RON. Ca să fie treaba treabă, pentru voi cei care încă se minunează la preţ, informaţiainformaţiile determinante întru achiziţionare: un design spokeless şi nişte dimensiuni de invidiat: 195 x 210 x 72 mm. Da, mă citiţi bine, milimetri. La performanţele bunicele spre bune enumerate mai sus, e cam tot ce-mi doresc când nu sunt mobil. Luaţi de băliţi la nişte poze şi ne citim în episodul viitor.