Cu mult timp înainte ca denumirea de concept car să fie caracteristică industriei auto (la vremea aceea, de exemplu, Chrisler numea idea car astfel de încercări stilistice), Dodge Flitewing atrăgea atenţia unei întregi naţii americane obsedate de design-ul Rocket.
Să ai sub capotă 330 CP storşi dintr-un V8 însetat de 6.3 litri, în anii 60, pare un pic nerealist, nu ? Ei, chiar avea.
Design Rocket, mă veţi întreba ? Industria aeronautică s-a dezvoltat cu viteza luminii în timpul celui de-al doilea război mondial. Inginerii s-au îndrăgostit atât de mult de look-ul acelor ultimate fighting machines încât s-au încăpăţânat să strecoare elemente aero – preluate în forma lor cât se poate de concretă – în industria auto. Autostrăzile se construiau în draci iar nevoia de a vedea pe acele limbi nesfârşite de asfalt o maşină care să aibă aspectul unui avion cu reacţie, repet, acea nevoie contextuală, era satisfăcută deseori prin apariţii inedite la saloanele auto ale vremii.
Dodge Flitewing respectă reţeta: o parte frontală ca de proiectil, un habitaclu cât mai panoramic, cu uşi neconvenţionale care duc cu gândul la, ghici, jet-uri uşoare, aripioare disimulate în caroserie sau direct pe caroserie şi, nu în ultimul rând, mult crom şi mult mai mult plexiglas. Un optimism şi o viziune care impresionează la nesfârşit.


