Cântec

Eu m-am născut cu-’n cântec
Poveste inutilă…
Devreme ce în lumea asta mare şi subtilă
Cântăm cu toţii vorbe ce par dezacordate
Ne chinuim prea mult şi sună prea departe…
Aproape, de ce-i zgomot ?
Nu înţeleg, vreau şoapte !
De ce aud doar ropot
Aşa cum plouă-’n noapte ?
……………………………………..
Ploua frumos atunci în noapte
Mă bucuram nespus …prin şoapte
Te auzeam pe tine, da, pe tine
Cântând că te-ai născut, vezi bine
Şi tu… cu-’n cântec…
Despre mine…

Chipul

Chipul tău prea enigmatic
O să-l cred puţin pragmatic…
Ochii tăi, mari, migdalaţi
Am să-i văd înlăcrimaţi…
Genele, sprâncenele
Se învârt ca ielele…
Nasul tău vreau să se-mbete
Cu parfumuri deşuchete…
Doi obraji iubiţi gustând
Voi vedea că nu sunt sfânt
Mă voi arunca spre buze
Şi le voi muşca… prin scuze
Zâmbetului ştrengăresc
Îi promit: nu mă opresc…
De urechi aş spune multe
Dar m-aud, aşa că-n frunte
O să-ţi văd, prin fire blonde
Nemirarea despre vorbe
Ce le-aştern acum pe foaie
Printr-un zgomot mut de ploaie…

Noroc

Cât am fost mic, norocul mi-a surâs
Sau cel puţin aşa-mi aduc aminte
Am plâns puţin, mai mult am râs
Copilărie norocoasă, n-am cuvinte…

Încerc s-adorm şi nu gândesc
Ce ghinioane mă trezesc
Că vine înc-o zi pătată
De nedreptatea neuitată.

Stau şi-mi închipui cum ar fi
Dacă norocul mi-ar zâmbi
E drept, poate cer mult,
Când aş rosti… orice cuvânt.

Şi totuşi mă gândesc că n-am
Norocul multora, la ban,
La fericirea ce o vreau acum
Să nu cumva să fie-n drum.

O fericire şi-ntâmplări
Ce par desprinse din prinsori
Făcute într-o crâşmă, l-asfinţit
Atunci când tot norocul a zâmbit…

De ce nu mie dar la alţii ?
De ce să caut eu relaţii
Cam cum ar sta norocul meu
La braţ cu ghinionul cel rebel ?

Gândaci în stomaci

Să ne-oglindim în suflet
Câţi viermi nu l-au mâncat ?
De câte ori în viaţa asta mică (…e păcat)
O larvă nesfârşită a-ncercat
Să sfredelească tot ce sper
Să nu mă lase să încep… şi totuşi sper ?
Sper că gândacul ăsta mare
Cu milioane de picioare
Ce-s eu …sau poate noi ?
Să moară-odată pentru voi
Şi-atunci un vierme nesfârşit de suflet
Va fi un fluture ?
…ce suflet ?
Oare nu sunt o zburătoare
Fără de larvă şi scăpare
Ce-a încercat tot timpul, pân-acum
S-alunge gândăcelul de pe drum ?
N-ar fi păcat să nu încerc acum
Să văd că totuşi eu sunt bun
Că schimb, că mă transform
Şi sufletul de vierme …e un om ?

…………………………….
Şi iarăşi văd o floare…
Şi-o rod …n-are scăpare !