RENNtech G-Wagen. Ăsta chiar îmi place !

Trebuie să ştiţi G-ul de la Mercedes. Au trecut 30 de ani de când maşina este în producţie. Ca să marcheze vârsta destul de înaintată, într-o industrie auto aflată în permanentă mişcare şi înnoire, Mercedes a propus 2 modele aniversare, 2 ediţii speciale mai degrabă, una adresată gentleman-ului rafinat şi alta cu veleităţi de off-roader veritabil. Cu diferenţe minore şi funcţionale la exterior cât şi la interior.

Dar ce face RENNtech cu ocazia aniversării G-Wagen-ului ? Ne prezintă conceptul tunărit al propriei abordări G. Sau, mai plastic spus, la o parte, voi Hummer-e şi alte SUV-uri ! Chiar dacă are un pic tendinţe bling-uistice şi trezeşte amorţitul cocalar din mine, îmi place. L-aş prefera oricând unui alt SUV, chiar şi Mercedes. V-am spus că dedesubt toarce liniştit un motor de G55, varianta AMG ?

Un Logan decapotabil

No comment. Sau poate unul singur: Dacia Logan Cabrio. OK, am înţeles cu toţii, home-made, cocalarism, porcărie, kitsch, ilegal, prostie, dobitoci. Da’ rigiditatea, rigiditatea, unde dracu’ e rigiditatea !?! Viitori doritori de tuning, feriţi-văăă !!!

Sursa: dacialoganmcv.nl

Bentley-ul Flying Spur şi blana

Mda. Titlul pare ambiguu. I-aş zice blănosul cu sânge albastru. Sau maiestuosul cu cojocu’ pe scaune.

Când faci paralela Dacia 1310 – Bentley Flying Spur, realizezi că-s doar două denumiri diferite, la bază. Pentru că dacă intri în detalii, în cazul de faţă, dai de acelaşi interior customizat româneşte…

Dacă ăsta e tuning, eu declar sus şi tare NO-GO !

Pleoapa prost machiată

Există în Romania o anumită aplecare a cetăţeanului spre latura incognoscibilă a şurubăritului bătrânei Dacii 1300 toamna. Această îndeletnicire de meşter făurar este deseori combinată cu dictonul postrevoluţionar “preluăm tot ce vedem afară fără să trecem prin filtrul gândirii”. Şi voi vă mai întrebaţi cum se nasc monştrii somnului raţiunii…

Un astfel de monstru e pleoapa. Inestetică, perfect nefuncţională, această odă supremă adusă kitsh-ului în tuning are efecte inverse faţă de montarea total aiuristică a xenonului aftermarket. Dacă acolo orbeai, aici chiorăşti !

În caz că nu v-aţi prins de subiectul pe care-l abordez azi, vă organizez academic informaţia, în două subramuri, după cum urmează:

My name is Xenon. Bi-xenon.

Xenonul ? Cum, nu ştiţi ce-i xenonul ? E gazul ăla nobil de vi-l bagă adânc în ochi toţi trălălăii care denaturează noţiunea de tuning şi aftermarket într-o ţară cu un sistem de valori bine pus la punct. Adică invers.

Xenon-ul – acest accesoriu trendy din tabelul lui Mendeleev – vă este oferit, exclusiv în România, prin două orificii la mare căutare: faruri non-xenon, care vin din fabrică fără, pentru că au blocuri optice cu dispersie – nu cu lupă – şi proiectoare de ceaţă, pe acelaşi principiu non-xenon. De ce aşa şi nu pe dincolo ? Păi întrevăd două motive foarte la îndemână, la care adaug un al treilea universal românesc: 1. Dacă şi-au luat trălălăii maşină nouă, e clar că nu au bifat opţiunea xenon, că de unde să mai pui câteva sute de ieuro unde-ai pus miile ? Dacă e SH, ghinion de neşansă, aşa s-a nimerit, mâncacias. 2. Românul s-a născut poet. Şi mare preparator auto, după zeci de ani de şurubărit în mentalul colectiv la Dacie.  3. “Păi ăla de unde şi-a luat ? Mamă ce bengos, trebuie să ia şî io, să arate la pretenii mei şî să se pruncucidă duşmanii când mă vede pă şosele !”