Tramontana R

Tramontana Group ne încântă cu Tramontana R. Teoretic, ne grăbim de la 0 la 100 km/h în 3.6 secunde. Cu un V12 de 5.5 litri împrumutat de la Mercedes şi bi-turbat de la 550 CP la 760 CP. Şi mai avem ceva care, pentru puriştii ăia care ne credem şi vrem să fim, reprezintă căutarea perfecţiunii: distribuţia greutăţii 50:50 stânga-dreapta şi 42:58 faţă-spate. Fibra de carbon, ca şi dotare omniprezentă, vine de la sine…

Detalii şi explicaţii pe larg, pentru curioşi, aici.

Să zburaţi bine !

Finnair au sărbătorit 85 de ani de existenţă. Peste încă alţi 85, iată viziunea lor, alături de Airbus, pentru viitorul industriei aeronautice:

1961 Dodge Flitewing

Cu mult timp înainte ca denumirea de concept car să fie caracteristică industriei auto (la vremea aceea, de exemplu, Chrisler numea idea car astfel de încercări stilistice), Dodge Flitewing atrăgea atenţia unei întregi naţii americane obsedate de design-ul Rocket.

Să ai sub capotă 330 CP storşi dintr-un V8 însetat de 6.3 litri, în anii 60, pare un pic nerealist, nu ? Ei, chiar avea.

Design Rocket, mă veţi întreba ? Industria aeronautică s-a dezvoltat cu viteza luminii în timpul celui de-al doilea război mondial. Inginerii s-au îndrăgostit atât de mult de look-ul acelor ultimate fighting machines încât s-au încăpăţânat să strecoare elemente aero – preluate în forma lor cât se poate de concretă – în industria auto. Autostrăzile se construiau în draci iar nevoia de a vedea pe acele limbi nesfârşite de asfalt o maşină care să aibă aspectul unui avion cu reacţie, repet, acea nevoie contextuală, era satisfăcută deseori prin apariţii inedite la saloanele auto ale vremii.

Dodge Flitewing respectă reţeta: o parte frontală ca de proiectil, un habitaclu cât mai panoramic, cu uşi neconvenţionale care duc cu gândul la, ghici, jet-uri uşoare, aripioare disimulate în caroserie sau direct pe caroserie şi, nu în ultimul rând, mult crom şi mult mai mult plexiglas. Un optimism şi o viziune care impresionează la nesfârşit.

Highlights je 9-15 februarie 2009

O săptămână plină, în care m-am mirat de primul laser blaster mobil oficial aflat, evident, în dotarea armatei. M-am oripilat când am văzut Loganul tăiat cu flexul care pompos îşi spune decapotabil, am bălit la Pagani Zonda R şi Chevrolet Stingray Concept şi m-a lovit nostalgia privind la Audi Quartz by Pininfarina şi Ferarri Dino 206 Competizione by Pininfarina. L-am liniştit retoric pe Chris Brown, că o pocnise pe Rihanna, am văzut noul logo al Citroenului, care renaşte prin, cum zice el, Creative Technologie şi am descoperit prin intermediul Autoblog noua struţocămilă pe care ne-o propune BMW, iniţialul Progressive Activity Sedan care a devenit, se pare, seria 5 GT. M-am distrat de minune trimiţând prietenilor ştiri năstruşnice în care ei deveneau peste noapte “The World’s Greatest Business Mind” şi m-am enervat temeinic când am aflat de viitoarea posibilă soartă a Cişmigiului, susţinând (şi sperând că şi voi) campania lui Andibob, “Salvaţi Cişmigiul, respingeţi PUZ-ul !” La finalul săptămânii, v-am propus să aveţi o Valentine’s Day sexy şi am privit cu ocazia asta un chip, notând stângaci nişte vorbe. În caz că le-aţi pierdut pe toate ăstea, daţi click şi citiţi:

Luni, 9 februarie

• Deloc SF: Humvee şi Laser Avenger
• Troa’ ferment 9.2
• Un Logan decapotabil

Marţi, 10 februarie

• Nu da mă boule într-o fată !
• Pagani Zonda R
• Fiţe automobilistice într-o primăvară precoce
• Geneva 2009: 85 de premiere mondiale

Miercuri, 11 februarie

• 1981 Audi Quartz by Pinifarina
• Citroën 2009. Un nou logo

Joi, 12 februarie

• Chevrolet Stingray Concept

Vineri, 13 februarie

• BMW PAS. De fapt BMW seria 5 GT
• 1967 Ferrari Dino 206 Competizione by Pininfarina
• Cea mai luminată minte din lume

Sâmbătă, 14 februarie

• Have a sexy Valentine’s Day !

Duminică, 15 februarie

• Chipul

1967 Ferrari Dino 206 Competizione by Pininfarina

Proiectat pentru a servi ca studiu de aerodinamică, Ferrari Dino 206 Competizione by Pininfarina a reprezentat, la vremea lui, un concept care să atragă atenţia asupra curselor auto şi a viitoarelor Ferarri-uri cu motor central. Cu uşi tip gull-wing, cu un cockpit şi o formă generală de picătură, practic cu o studiată curgere a aerului în jurul caroseriei, cu un eleron frontal deportant preluat şi dezvoltat de maşinile de F1, prototipul Pininfarina nu s-a vrut vreodată un model care să intre în producţie. A fost doar un studiu, un precursor al multor soluţii aerodinamice regăsite pe multe supercar-uri, chiar şi azi, sigur şi mâine, pentru că, fie vorba între noi, principiile aerodinamice care guvernează deplasarea unui obiect prin apă, aer sau alte fluide nu se vor schimba prea uşor… Experienţa în aplicare şi perfecţionarea implementării acestor principii sunt departamentele aflate într-o continuă schimbare.

Pagani Zonda R

Din 1999 până azi, Pagani Automobili S.p.A. ne încăntă privirea şi auzul cu fulgerul şi tunetul Pagani Zonda, numele vântului care răvăşeşte Anzii. Horacio Pagani reprezintă laitmotivul numelor purtate de oamenii din spatele supercarurilor. Şi-a început traseul idilic, prin a fi pilot de curse şi a nimerit exact în cuşca leului. Pardon, a taurului – Lamborghini l-a primit cu braţele deschise şi i-a răsplătit pasiunea şi dedicarea. De la un simplu muncitor la caroserii a ajuns rapid manager al noului departament de materiale compozite. A participat activ la proiecte precum LMA Jeep sau Lamborghini-ul Countach Evoluzione (primul automobil din lume cu un şasiu 100% din fibră de carbon).

Pe baza experienţei acumulate, dar şi datorită imboldului de a creea ceva propriu, a pus bazele Pagani Composite Research, lucrând la diverse proiecte, inclusiv Countach Anniversary, căruia i-a furnizat integral piesele bodykit-ului din materiale compozite. Au urmat Diablo, Lamborghini P140, L30 şi Diablo Anniversary.

Până la a produce propriul supercar nu a mai fost nevoie decât de un pas. L-a făcut şi prin asta ne bucurăm de aproximativ 10 modele exotice pe an. Despre ce vorbesc ? “C8 Project”, de la hârtie la Zonda în haine de carbon şi inimă de V12 de la Mercedes. “…a dream that has been transformed into a glittering reality”. De la coupe şi convertible la R.

Ferarri F60, sculptură în suflerie

Da, mă grăbeam când vă spuneam că sunt fascinat de profilul monopostului Renault R29 F1 Team. Privesc îngândurat monococa lui F60 şi îmi dau seama că maeştrii tradiţionali îţi explică aerodinamica pe exemple concrete, cam cum îţi explică Matache Măcelaru’ cum stă treaba cu cârnaţii.

De ce F60 ? Scuderia a participat în nu mai puţin de 60 de campionate mondiale,  din 1950 încoace.

Renault F1 R29. Şoc !

Nu sunt un mare fan care ştie pe de rost calendarul competiţional dar nu-mi scapă noutăţile. Mă incită aerodinamica şi forma care urmăreşte funcţia.

Deocamdată, pentru sezonul 2009, s-au prezentat următoarele: Ferrari F60, Toyota TF109, Mclaren MP4/24, Williams FW31 şi Renault R29, eroina mea. Urmează BMW Sauber F1.09, Red Bull RB5, Toro Rosso STR4, Force India VJM02 şi alţii. Să vedem dacă va exista vreun rival în ceea ce Alfonso Martinez, senior designer la Renault, vedea ca un şoc pentru fani, în momentul apariţiei pe pistă. Da, Renault F1 R29 e şoc. V-aş îndruga vrute şi nevrute dar e imposibil să nu observaţi. Vă provoc chiar !

Troa’ ferment 08

1. Ninge. Da, corect, s-a oprit. Sentimentul însă a fost copleşitor. Am lăsat maşina în curtea instituţiei unde-mi desfăşor activitatea profesionistă şi am purces la drum printre fulgi mari de zăpadă. E prima oară, după mult timp, când am văzut oameni zâmbind pe stradă. Ningea. Frumos. Liniştitor.

2. Nemţii de la AEROTEC vor să cumpere Avioane Craiova. Aştia de furnizează Airbus şi-au cumpărat caietul de sarcini. Hai cu producţia, mâncacias !

3. V-am explicat cum şi cât de tare îmi place mie de Moise Guran ? Nu, că n-am avut ocazia.

Mercedes-Benz SLR McLaren Stirling Moss

Mercedes-Benz 300 SLR. Condus de Stirling Moss în mai 1955, in cursa Mille Miglia. Câştigător. Dar blestemat. În cursa de 24 de ore de la Le Mans, în acelaşi an, avea să sperie o lume întreagă. Pierre Levegh, pilotul care-l conducea,  împreună cu alţi 82 de spectatori, îşi pierdeau viaţa în ceea ce avea să devină cel mai groaznic accident din toate timpurile. Din cauza frânelor pe tamburi care nu au mai reuşit să oprească un monstru ultralight, chiar şi echipat cu o inovativă frână aerodinamică.