La revedere Detroit 2009, te aştept Geneva 2009 !
Mâine se închide, se mătură şi se strâng catrafusele. Concluzii ? Confuzie. Criză, tehnologii alternative, stocuri nevândute şi prezentări şterse. Cu excepţii, că altfel nu s-ar fi bucurat vocabularul de cuvântul ăsta.
Vă promiteam deunăzi secţiunile speciale “Americanii-’s de vină” şi “Atacul hibrizilor”. În primul rând, vroiam să fac o inutilă teorie a chibritului, vorbindu-vă de design-ul auto american. Şi nu vroiam să mă refer la excepţii şi modele iconice, ci vroiam să dezvolt banalitatea maşinii de serie americană şi a conceptului auto american. Fervoarea cu care începusem să încondeiez m-a făcut să păstrez totul pentru un viitor articol în care să ating amplu mai multe aspecte, argumentat. În al doilea rând, toată lumea a scris şi a prezentat pe larg econebunia care a cuprins industria auto, aşa că eu mă abţin. Îmi susţin în continuare părerea, v-am mai spus-o. Nu vreau să vă mai plictisesc inutil cu şi despre.
Aşa că o să închid intempestiv seria Detroit Auto Show 2009 cu câteva top-uri personale, total subiective. Un amalgam de design auto, ergonomie, date tehnice, preţ şi dotări, conjunctură şi auspicii, pus sub lupă de ochiu’-mi critic. Dacă vreţi clasamentul oficial, citiţi aici.
Fără multe pregătiri, încep:
