Detroit Auto Show 2009 #1

Primul eveniment auto al anului 2009. Bineînţeles că unde criză e, absenţi să tot fie. Totuşi, peste 50 de premiere auto, după cum se aude.

11 şi 12 ianuarie sunt zile de presă, de pe 13 publicul poate admira în tihnă până pe 25 ianuarie creaţiile constructorilor auto ale căror vânzări scad constant şi continuu.

Ca la orice măcel unde leul nu mai e rege, apare hiena, ca să parafrazez. În cazul nostru, chinezii. Pentru că mai marii junglei au decis: unii nu s-au mai prezentat, alţii, pentru invitaţi şi ziarişti, trec de la icre negre cu şampanie la soluţii adaptate gen o măslină, o atenţie şi-o apă plată. În schimb, chinezii forţează poziţionarea în cadrul salonului, cu standuri mai pi şentru şi chiar şi… poziţionarea în istoria auto. Brilliance Auto vă sună cumva ?!?

Pepsi 2009. Un nou logo

Anul 2009, an de criză mondială, ne prezintă un Pepsi rebrănduit.

DN1, bulevard principal în Bucureşti

Să vă plictisesc şi eu cu nişte eresuri de bun simţ vis-a-vis de blocajele infernale (laitmotiv toate ştirle – ©băsescienii) de pe DN1 ?

Păi, cronologic: prieteni băştinaşi din Braşov mă anunţă că nu-i rost de autoturism pe DN1. Eu mă oftic precum că m-oi fi născut cu carnetul de conducere la purtător, suport cu stoicism dezaprobarea de pe faţa fetei dragi, ascult aceleaşi îndemne de la părinţii ocrotitori şi mă decid: las-o mă că nu merge-aşa, ia să revizităm Gara despre Nord, Bucareshit.

Taxi chirie – Gare du Nord 10 RON. Bilete rapid 77 RON (aaah, studenţie, unde eşti, cu carnetu’ tău de reduceri ?), 3 ore. Timp recuperat: pricelesss ! Pentru restul exista cardu’. Coloană pe DN1, dar totuşi înainta iar eu aveam dubii dac’-am făcut ză raight thing.

La revenire Gare du Nord, ooohohooo, revelaţie, mirare, consternare,  apoplexie, autoturisme stând cu zecile pe DN1. Noi, cu tren fantomă suplimentat, bilete fără locuri dar tren cu, vreo 65 RON, 3 ore şi-un pic.

Ce-am pierdut ? Păi am pierdut să merg cu maşina până-n buza pârtiei, ca un cocalarromân dăştept ce mă aflu. Am pierdut să conduc maşina în loc să mă delectez în etape cu Martini, visiki, vin şi şampenoise. Am pierdut să urc cu maşina in Poiana Braşov, da’ era oricum circulaţia interzisă spre urcare… Am pierdut să stau in trafic pe acest mare bulevard al bucureştilor… Lasă mă, fie, am pierdut io !

Din nou la muncă(care criză mare ?!?)

Da, mâine nu-i ca azi nici ca poimâine. Adicătelea gata concediu’, hai la porţia zilnică de workahool după stropi de sărbători din mai celebrul alcool.

Nu-i aşa că nu-s singurul care urăşte din latifundul inimii această revenire la “abnormal”, mai ales in contextul crizei ? Aaaah, unde eşti tu mic concediu, cu durerea-n cot cu tot ?  Şi-s exceptional de stresat, pă chestia asta. Iarăşi falsităţi inutile, iarăşi prea puţine zâmbete calde şi sincere felicitări, măi dragă. Şi mai ales când le aranjez după numerele de pe tricouri, adică trei doamne şi toate trei, criza, inceputul de an şi prima zi la servici, parcă iar aş schimba instant cafeaua cu feteasca neagră 2004, în porţii mari şi aducătoare de uitare.

Mă duc să uit, în prealabil.